"La expoziţia mea de la sediul NATO din Bruxelles m-am trezit cu tot stafful NATO, să îmi pozeze pentru a obţine o caricatură semnată POPA’S. Menţionez că aceştia cunoşteau arta şi activitatea mea. Rapiditatea în portretistică nu este făcută în detrimentul calităţii. De aceea am fost numit caricaturistul oficial al summiturilor. Când fac un portret, îl înţeleg pe cel din faţa mea şi apoi îl aşez pe hârtie. Primele manifestări artistice au fost la vârsta de cinci ani şi au fost pe feţe de masă şi cearşafuri. De fapt, este un schimb energetic. În portret, ochiul reprezintă oglinda sufletului, iar expresia grotescă, respectiv caricaturală, nu este influenţată de starea mea. În portret, harul Domnului reprezintă 99%. Cea mai mare performanţă a mea o consider Premiul Academiei de Arte Frumoase de la Moscova, iar cel mai mare regret este că n-am avut niciodată ocazia să-i ofer caricatura unui dictator"